reason

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie resoun, reisun, care provine din franceza veche reisun, reson < latină rationem (< ratiō).

Pronunție

• AFI: /'riːzn/
• AFI: /'ɹiːzən/

Substantiv

reason, pl. reasons

1. cauză

   The reason this tree fell is that it had rotted.

2. motiv, rezon

   The reason I robbed the bank was that I needed the money.

3. (p. ext.) scuză, justificare, motivare
4. (nenumărabil) rațiune, judecată, minte

   Mankind should develop reason above all other virtues.

Sinonime

• 1: cause
• 2: motive
• 3: excuse

Cuvinte derivate

• reasonability
• reasonable
• reasonableness
• reasonist
• reasonless
• unreason

Cuvinte compuse

• age of reason
• instrumental reason

Expresii

• everything happens for a reason
• for some reason
• for no good reason
• in reason
• rhyme or reason
• stand to reason
• with reason
• within reason

Verb

Conjugarea verbului to reason
Infinitiv	to reason
Prezent simplu pers. 3 sg.	reasons
Trecut simplu	reasoned
Participiu trecut	reasoned
Participiu prezent	reasoning

1. a raționa, a judeca, a gândi
2. a argumenta
3. a conversa, a discuta
4. a dezbate, a discuta

   I reasoned the matter with my friend.

5. (rar) a chibzui (bine)
6. a persuada (prin argumente, pe cale rațională)

   To reason one out of his plan.

7. (urmărit de down) a înfrâna pe cale rațională (o patimă etc.)

   To reason down a passion.

8. (normal urmărit de out) a convinge pe cineva să renunțe la ceva (prin argumente raționale)

   To reason out the causes of the librations of the moon.

Sinonime

• 3: converse
• 4: debate
• 6: persuade
• 7: overcome
• 8: justify

Cuvinte derivate

• reasoner

Expresii

• reason out

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary