recurs

română

Etimologie

Din latină recursus. Confer germană Rekurs, franceză recours.

Pronunție

• AFI: /reˈkurs/

Substantiv

Declinarea substantivului recurs
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recurs	recursuri
Articulat	recursul	recursurile
Genitiv-Dativ	recursului	recursurilor
Vocativ	'	'

1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
2. (rar) referire, recurgere.

Sinonime

• 1: apel
• 2: recurgere

Cuvinte apropiate

• recurge
• recurgere

Expresii

• A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la...

Traduceri

cerere adresată unei instanțe judecătorești

arabă: استئناف (العربية) (isti'inef) m., التماس (العربية) (iltimess) m. catalană: recurs (català) m. cehă: odvolání (čeština) n. engleză: appeal (English) franceză: appel (français) m. galiciană: apelación (galego) f. germană: Berufung (Deutsch) f. greacă: ένσταση (Ελληνικά) (énstasi) f. italiană: appello (italiano) m.

maghiară: fellebbezés (magyar) neerlandeză: beroep (Nederlands) n. poloneză: apelacja (polski), apel (polski) portugheză: recurso (português) m. rusă: апелляция (русский) (appelljácija) f., обжалование (русский) (obžálovanije) n. spaniolă: apelación (español) f. suedeză: överklagande (svenska) n., överklagan (svenska), appell (svenska) turcă: temyiz (Türkçe)

Etimologie

Din recurge.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru recurge.

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină recursus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recurs m., recursos pl.

1. (jur.) recurs