skill

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie skilen (de asemenea schillen), parțial din engleza veche scylian, scielian ("a împărți, a separa"); și parțial din nordică veche skilja ("a despărți, a diviza") < din proto-germanică *skilōnan, *skiljanan.

Pronunție

• AFI: /skɪl/

Verb

Conjugarea verbului to skill
Infinitiv	to skill
Prezent simplu pers. 3 sg.	skills
Trecut simplu	skilled
Participiu trecut	skilled
Participiu prezent	skilling

1. a separa, a despărți
2. (mai ales dialectal) a discerne, a distinge
3. a judeca limpede
4. a se pricepe, a avea cunoștințe
5. (înv.) a avea importanță, a conta

Sinonime

• 1: separate
• 2: discern
• 5: matter

Etimologie

Din engleza medie skill, skille (de asemenea schil, schile), care provine din engleza veche *scile și din nordică veche skil ("distincție, diferență") < proto-germanică *skilin ("separare, limită").

Substantiv

skill, (nenumărabil și numărabil; pl. skills)

1. abilitate, pricepere, deprindere, talent

   He has many skills which can be useful to us.

Sinonime

• ability, talent

Cuvinte derivate

• skillset

Cuvinte apropiate

• skilful
• skilled
• skillfulness

Adjectiv

skill (comp. more skill, sup. most skill)

1. (în Anglia, argou) excelent, minunat, excepțional

Sinonime

• great, excellent

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary