spark

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

daneză

(dansk)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

  • AFI: /ˈsbɑːg/


Substantiv


Declinarea substantivului
spark
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ spark sparket spark sparkene
Genitiv sparks sparkets sparks sparkenes
  1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

  • frispark
  • hjørnespark
  • hælspark
  • straffespark

Cuvinte apropiate

  • sparke

Locuțiuni

  • få sparket

Etimologie

Din sparke.

Verb

  1. forma de imperativ pentru sparke.

Referințe





Remove ads

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie sparke, sperke, care provine din engleză veche spearca < proto-germanică *sprakô („scânteie”). Înrudit cu neerlandeză spark, sprank și germană medie de jos sparke.

Confer bretonă erc’h, latină spargō, sparsus, lituaniană sprógti, greacă antică σπαργάω (spargáō), persană پراکن‏ (parākan) și sanscrită पर्जन्य (parjanya).

Pronunție

  • AFI: /spɑːk/
  • (SUA) AFI: /spɑɹk/


Substantiv

spark, pl. sparks

  1. (fiz.) scânteie, licăr
    The air was filled with sparks from the fire.
  2. (p.ext.) sclipire
  3. (fig.) urmă, scânteie, strop
  4. (fig.) vioiciune, vivacitate
  5. (la pl., dar folosit ca sg.) radiotelegrafist
  6. (în Anglia; argou, electron.) electrician

Sinonime

  • 1: gnast, funk
  • 3: beginnings, (fig.) germ, glimmer
  • 6: (electron.) electrician

Cuvinte derivate

  • sparkle

Cuvinte compuse

  • bright spark
  • spark arrester
  • spark coil
  • spark gap
  • spark knock
  • spark plug
  • spark transmitter

Expresii

  • spark of life
  • sparks fly

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to spark
Infinitiv to spark
Prezent simplu
pers. 3 sg.
sparks
Trecut simplu sparked
Participiu trecut sparked
Participiu prezent sparking
  1. a scânteia, a licări
  2. (p.ext.) a sclipi, a străluci, a luci
  3. (fig.) a cauza, a provoca

Sinonime

Cuvinte derivate

  • sparkle

Etimologie

Probabil de origine scandinavă, în legătură cu limba nordică veche sparkr („vioi”).

Substantiv

spark, pl. sparks

  1. fante, filfizon, țafandache
  2. adorator, îndrăgostit, iubit

Sinonime

  • 1: gallant
  • 2: beau, lover


Verb


Conjugarea verbului
to spark
Infinitiv to spark
Prezent simplu
pers. 3 sg.
sparks
Trecut simplu sparked
Participiu trecut sparked
Participiu prezent sparking
  1. a curta, a face curte

Sinonime

  • woo, court

Cuvinte derivate

  • sparker
  • sparkish

Referințe





Remove ads

faroeză

(føroyskt)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

  • AFI: /ˈspaɹ̥k/


Substantiv

spark n.

  1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

  • brotsspark
  • fríspark
  • hornaspark
  • málspark
  • neyðspark

Cuvinte apropiate

  • sparka

Referințe





islandeză

(íslenska)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

  • AFI: /ˈspar̥k/


Substantiv


Declinarea substantivului islandez
spark
n. Nearticulat Articulat
Singular Plural Singular Plural
Nominativ spark spörk sparkið spörkin
Acuzativ spark spörk sparkið spörkin
Dativ sparki spörkum sparkinu spörkunum
Genitiv sparks sparka sparksins sparkanna
  1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte apropiate

  • sparka

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
spark
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ spark sparket spark sparka, sparkene
  1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

  • brassespark
  • frispark
  • straffespark

Cuvinte apropiate

  • sparke

Etimologie

Din sparke.

Verb

  1. forma de imperativ pentru sparke.

Referințe





Remove ads

nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
spark
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ spark sparket spark sparka
  1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

  • brassespark
  • frispark
  • straffespark

Cuvinte apropiate

  • sparke

Referințe





Remove ads

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
spark
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ spark sparken sparkar sparkarna
Genitiv sparks sparkens sparkars sparkarnas
  1. lovitură; (spec.) șut
    Han fick en spark i magen.
  2. (la forma de hotărât sg.) concediere, îndepărtare, scoatere
    Han fick sparken från sitt jobb.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • avspark
  • inspark
  • utspark

Cuvinte compuse

  • sparkcykel
  • sparkstötting

Cuvinte apropiate

  • sparka

Locuțiuni

  • få sparken
  • ge någon sparken

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads