spite

Vezi și : spițe

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie < franceza veche despit.

Pronunție

• AFI: /spaɪt/

Substantiv

spite, (normal nenumărabil; pl. spites)

1. pică, ură, răutate, ranchiună

   He did it just for spite.

2. supărare, dispreț; (p. ext.) vexațiune, ofensare, ultragiere

Sinonime

• 1: grudge, malice, rancour, venom
• 2: vexation

Verb

Conjugarea verbului to spite
Infinitiv	to spite
Prezent simplu pers. 3 sg.	spites
Trecut simplu	spited
Participiu trecut	spited
Participiu prezent	spiting

1. a purta pică, a urî
2. a maltrata, a brusca

   She soon married again, to spite her ex-husband.

3. a ofensa, a insulta, a jigni, a vexa

Sinonime

• 1: hate
• 3: offend, vex

Cuvinte derivate

• spiteful

Cuvinte apropiate

• despite

Locuțiuni

• in spite of

Prepoziție

spite

1. cu toate că, însă, în ciuda

Sinonime

• despite, notwithstanding

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary