ticlui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ti.klu'i/

Verb

Conjugarea verbului ticlui
Infinitiv	a ticlui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ticluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ticluiască
Participiu	ticluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi.
2. (v.tranz.) (fig.) a pune la cale (potrivind, inventând, născocind).
3. (v.tranz.) a compune, a redacta (repede, ușor).

Cuvinte derivate

• ticluire

Expresii

• A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciulit
• culții
• luciți

Referințe

• DEX '98 via DEX online