inventa

Vezi și : inventă

română

Etimologie

Din franceză inventer. Confer italiană inventare.

Pronunție

• AFI: /in.venˈta/

Verb

Conjugarea verbului inventa
Infinitiv	a inventa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inventez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să inventeze
Participiu	inventat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică.

   A inventat un nou sistem de ...

2. a prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți.

Sinonime

• 1: afla, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, născoci, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, (înv. și pop.) izvodi, (pop.) iscodi, închipui, (reg.) tocmi, (înv.) unelti, (fig.) naște, urzi, zămisli
• 2: scorni

Cuvinte derivate

• inventar
• inventare
• inventat
• inventator, inventor
• inventiv
• invenție, invențiune
• reinventa
• reinventare

Traduceri

a face o descoperire tehnică; a imagina; a crea

catalană: inventa (català) chineză: 發明 (中文) daneză: opfinde (dansk) engleză: invent (English) esperanto: inventi (Esperanto) finlandeză: keksiä (suomi) franceză: inventer (français) galiciană: inventar (galego) germană: erfinden (Deutsch), ausdenken (Deutsch), inventieren (Deutsch) (înv.) italiană: inventare (italiano)

maghiară: feltalál (magyar) neerlandeză: uitvinden (Nederlands) papamiento: inventá (Papiamentu) poloneză: wymyślić (polski) portugheză: inventar (português) slovenă: izumiti (slovenščina), iznajti (slovenščina) spaniolă: inventar (español) suedeză: uppfinna (svenska) turcă: icat etmek (Türkçe)

Etimologie

Din inventa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inventa.

Referințe

• DEX online