altar
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină altarium.
Pronunție
- AFI: /alˈtar/
Substantiv
| Declinarea substantivului altar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | altar | altare |
| Articulat | altarul | altarele |
| Genitiv-Dativ | altarului | altarelor |
| Vocativ | altarule | altarelor |
- parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia.
- masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină.
- ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor.
- (tehn.) perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.
Expresii
- Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads