bruit

română

Etimologie

Din franceză bruit.

Pronunție

• AFI: /bruˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului bruit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bruit	invariabil
Articulat	bruitul	invariabil
Genitiv-Dativ	bruitului	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.

Sinonime

• diafonie

Traduceri

acțiune parazită care se suprapune pe semnale

engleză: crosstalk (English)

franceză: diaphonie (français) f., bruit (français) m.

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Din bruire.

Pronunție

• AFI: /bʁɥi/

Substantiv

bruit m., bruits pl.

1. sunet, zgomot, vuiet
2. rumoare
3. zvon, vorbă
4. bruit

Sinonime

• 1-2: brouhaha, son
• 3: ouï-dire
• 4: diaphonie

Antonime

• silence

Cuvinte derivate

• antibruit
• bruire
• bruitage
• bruiter
• bruiteur
• bruyamment
• bruyant

Cuvinte compuse

• bruit blanc
• bruit rose

Expresii

• faire du bruit
• beaucoup de bruit pour rien
• loin du bruit
• sans bruit
• faire plus de bruit que de travail
• à grand bruit
• à petit bruit
• réducteur de bruit