domina

Din latină dominari. Confer franceză dominer.

Conjugarea verbului (se) domina
Infinitiv	a (se) domina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) domin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) domine
Participiu	dominat
Conjugare	I

(v.tranz.) (despre oameni, idei, concepții etc.) a ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa.
(v.refl.) a reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni.
Nu s-a putut domina să nu-i spună.
(v.tranz. și intranz.) a întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.
(v.intranz. și tranz.) a se impune prin număr sau prin intensitate.
(v.tranz.) a se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă).

a ține sub influența sa; a stăpâni

bulgară: господствам (български) (gospodstvam), преобладавам (български) (preobladavam)
catalană: dominar (català)
cehă: ovládat (čeština), dominovat (čeština)
engleză: dominate (English)
esperanto: domini (Esperanto)
estoniană: domineerima (eesti)
finlandeză: vallita (suomi)
franceză: dominer (français)
germană: dominieren (Deutsch)
greacă: δεσπόζω (Ελληνικά) (despózo)

Declinarea substantivului domina
f.	Singular	Plural
Nominativ	domina	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

română