perturba
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : perturbă |
română
Etimologie
Din franceză perturber < latină perturbare.
Pronunție
- AFI: /per.turˈba/
Verb
| Conjugarea verbului perturba | |
| Infinitiv | a perturba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
perturbez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să perturbeze |
| Participiu | perturbat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
- (v.tranz.) a împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din perturba.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perturba.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads