pieptar

română

Etimologie

Din piept + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /pjep'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului pieptar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pieptar	pieptare
Articulat	pieptarul	pieptarele
Genitiv-Dativ	pieptarului	pieptarelor
Vocativ	pieptarule	pieptarelor

1. obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; (spec.) cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță.
2. obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului.
3. bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul.
4. curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului.

Cuvinte derivate

• pieptăraș
• pieptărel
• pieptăruț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• piperat

Referințe

• DEX '98 via DEX online