e
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
E e
Etimologie
Din latină E < greacă antică Ε (E, „Epsilon”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului e | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | e | e-uri |
| Articulat | e-ul | e-urile |
| Genitiv-Dativ | e-ului | e-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a șaptea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită).
Cuvinte apropiate
- (semivocală) ea
Vezi și
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /e/
Interjecție
- exclamație care exprimă diferite stări sufletești:
- reproș, enervare.
- plictiseală, indiferență.
- (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din fi.
Pronunție
- AFI: /ˈje/
Verb
- (fam.) forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fi.
Sinonime
- este, (reg.) îi, (fam.) -i
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads