t
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : T, Ț, Ť, Ṭ, ț, ť, ṭ |
română
T t
Etimologie
Din limba semitică, prin greacă antică și mai târziu latină.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului t | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | t | t-uri |
| Articulat | t-ul | t-urile |
| Genitiv-Dativ | t-ului | t-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a douăzeci și patra literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă alveolară surdă).
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads