b
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
B b
Etimologie
Din greacă antică Β (B, „Beta”), prin latină < poate de origine egipteană sau feniciană.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului b | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | b | b-uri |
| Articulat | b-ul | b-urile |
| Genitiv-Dativ | b-ului | b-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a patra literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră).
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads