c

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : C, Ć, Ĉ, Ç, Č, Ċ, ć, ĉ, ç, č, ċ
Wikipedia are un articol despre
c

română

C c

Etimologie

Din limba etruscă 𐌂 (C), prin latină, care provine din greacă antică Γ (G, „Gamma”) < de origine feniciană.

Pronunție

  • (în grupurile „ce”, „ci”) AFI: /tʃe/
  • (în grupurile „che”, „chi”) AFI: /k/


Substantiv


Declinarea substantivului
c
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ c c-uri
Articulat c-ul c-urile
Genitiv-Dativ c-ului c-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a cincea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă în grupurile „ce”, „ci”, oclusivă palatală surdă în grupurile „che”, „chi” și oclusivă velară surdă în celelalte poziții).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Mai multe informații Literele alfabetului român ...

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads
Remove ads